Denimul

Denimul face istorie si nu oboseste sa rastoarne ordinea politica si pe cea amoroasa.

Are in tesatura sangele celor care cautau aur pe la 1848, pe vremea furtunoasei Golden Rush. Sta marturie pentru geniul speculativ si mercantil al unui Levi Strauss (iata cum poti face istorie cu lucruri simple, ba chiar frivole...). Are sofisticarea frantuzeasca a etimologiei care „urca” pana prin Evul Mediu („denim” vine din elegantul serde de Nimes”...). Are sfidarea si obraznicia talharilor la drumul mare si virilitatea cow-boy-ilor nedusi pe la biserica anglicana. Clar, gloria tesaturii albastre celei atat de simple si de etern moderne, este legata de cei care fug de sistem. De orice sistem. De la hippies, cei-care-refuza-sa-fie-yuppies (adica burghezi si banali, supra-adaptati si fara farmec), pana la „dizidentii culturali” antico-munisti care ar fi facut orice pentru o pereche de evazati albastri. Pentru ei, a purta blugi era o declaratie politica. A-i face praf la genunchi, cu lama sau cu pietrele cele dure ale muntelui (cizelate de acorduri false si induiosatoare ale unui folk lesinat, desprins la „Flacara”) e o demonstratie anti-inegrare. Supunerea e pentru cei slabi... Asta a spus si Madonna, cu expresivul sau limbaj nonverbal atunci cand a lalait pentru eternitate „Papa, don’t preach” intr-o pereche de blugi cu talie inalta instituind dictatura adolescentei rebele si prematur materne...


Sursa: Revista Psychologies, mai 2009

Colierul

O bijuterie face sau, atentie!, desface tinute ce au ore intregi de chibzuinta in spatele lor. Ea hotaraste destinul unei seri, ba chiar destine…
“Afacerea colierului”, scandalul in care a fost implicata Maria-Antonetta si care zguduia serios pe la 1775 monarhia franceza, nu are nimic in plus pe langa drama unei mirese care si-ar fi dorit si ea sa poarte la gat un sirag de perle veritabile… Oamenii din epoca de piatra nu descoperisera inca gratia perlelor, dar isi confectionau coliere din orice, din moluste chiar. Martuire sta un colier vechi de 75.000 de ani, descoperit in Africa de Sud, aurul castiga teren incet, dar sigur. Incepe sa fie folosit pentru bijuterii in jurul anului 2000 i.Hr. Un colier ornamentat cu noua pietricele de turcoaz, scos la iveala in Peru, este cea mai veche podoaba confectionata din acest metal!
Dacii vor sa le transforme in ceva strict masculin, interzicandu-le femeilor. Si chiar reusesc. Asta, pana la sosirea romanilor, care au grija sa le invete pe femeile dace cateva lucruri despre emancipare…


Credit: Revista Psychologies, editia Decembrie-Februarie 2009

Portjartiera

Inutil sa vorbim despre virtutile sale erotice. Portjartierul este accesoriul clasic al femeii fatale.
Originea acestui obiect de vestimentatie (cochet si inutil ca orice lucru esential…) se pare ca este tot in Anglia medievala, acolo unde Ordinul Jartierei este una dintre cele mai inalte distinctii regale. Ordinul Jartierei dateaza din 1348… Dar, in contemporaneitate, Ordinul Jartierei se acorda pentru merite deosebite in dormitor. In forma sa actuala, a aparut in anii ’20, a cunoscut un success fulminant o data cu eleganta ultrafeminina a anilor ’40 si ’50, dar moda indecent a anilor ’60 a scos-o din uz. Si totusi … barbatii nu au inteles niciodata feminismul. Nu au priceput de ce femeile refuza sa fie adorate ca niste obiecte estetice, si, mai concret, de ce renunta la acest obiect de vestimentatie numai bun de fetisizat… La nunta, pe sub crinolina imaculata, daca portjartierul sustine doua jartiere inocente, mirele va fi de doua ori mai incantat sa le scoata. Nu trebuie sa fii cine stie ce antropolog ca sa faci legatura cu deflorarea. Cate semnificatii culturale intr-o bucata de dantela!



Credit: Psychologies, editia februarie 2009

Perlele

"Asociate cu rochia de mireasa sau cu sfanta petite robe noire (Audrey Hepburn mai are putin si va fi canonizata cu ea ...), perlele au ambiguitatea lucrurilor care rezista timpului si oricarei analize sau filozofii.

Inutile si gratuite, ele exista peremptoriu in istoria seductiei si a relatiilor de putere dintre barbati si femei precum arma nucleara. Contele Vronski este redus la tacere de un colier de perle cenusii de la gatul Annei. Frumusetea lor rece este imorala si aroganta. Da, ele, perlele baroce, neslefuite si dramaticele, il includ semantic (semioticienii aiba mila!) pe Rubens si pe Ludovic al XIV-lea, pe Bernini si pe Caravaggio. Cat imperialism cultural! Perlele dau purtatoarei acestora un aer de noblete fin de siecle si de indiferenta inocenta. Merg perfect la o rochie de un fanat si plictisit roz pal, acompaniind muzical o tigara light. Ele iubesc femeile discrete, mature, si Parisul. Se inteleg bine cu opera si prajiturile cu frisca - ciocolata e prea fierbinte si le altereaza parfumul lunar. Sunt ambigue si destul de metaforice. Sunt greu de inteles in context cotidian si protesteaza pe fata impotriva androginiei contemporane a femeilor ... "





As vrea sa stiu care este parerea voastra despre perle ... ;)


credit: Revista Psychologies, editia aprilie 2009